Frunza cade lin, încet pe jos,

Vântul adie și-n aer jos.

Soarele-apune, portocaliu,

Toamna cântă un vechi refren viu.

Cerul poartă-n suflet dor,

Pădurea pare un covor.

Miros de ploaie, pământ reavăn,

Toată lumea parcă doarme-n prag.

Fructe coapte în livezi stau,

Păsări pleacă, drumuri dau.

Ziua scade, noaptea vine,

Toamna ne cuprinde în ruine.

Focul arde, lumina blândă,

În căsuțe, pacea rândă.

Sub un cer ce s-a înroșit,

Toamna ne-a venit, așa ne-a primit.